#razboi

• Armand — Prenume masculin de origine germanică, preluat în onomastica românească filieră franceză. Din punct de vedere etimologic, numele este compus din elementele care semnifică 'armată' (hari/heri) și 'om' (mann), traducându-se simbolic prin 'om de arme', 'războinic' sau 'protector al oștirii', fiind purtat de numeroase personalități istorice, culturale și politice internaționale.
• armată — Totalitatea forțelor militare ale unui stat, organizate și echipate structural pentru apărarea națională, securitatea teritoriului și ducerea acțiunilor de război; oaste. În sens restrâns, termenul desemnează o mare unitate strategică alcătuită din mai multe corpuri de armată sau divizii, iar în sens figurat sau colectiv, o mulțime mare de oameni sau elemente organizate care acționează unitar într-un scop comun.
• armistițiu — Acord juridic și militar oficial convenit între statele sau părțile aflate în conflict, prin care se stabilește suspendarea temporară sau pe termen lung a operațiunilor militare și a actelor de război; încetarea focului. Acest act reprezintă un pas politic și diplomatic major, servind adesea ca bază preliminară pentru negocierea unui tratat final de pace, fiind guvernat de reguli stricte de drept internațional.
• Arras — Un oraș istoric important situat în nordul Franței, reședința departamentului Pas-de-Calais, celebru pentru arhitectura sa în stil baroc flamand, cele două piețe mari (Grand'Place și Place des Héros) și tapiseriile sale medievale de o valoare inestimabilă. În istoria universală, localitatea este cunoscută ca teatru de operațiuni majore în timpul Primului Război Mondial (Bătălia de la Arras) și pentru tratatele semnate aici în perioada feudală.
• Artevelde — Nume de familie de origine flamandă purtat istoric de o celebră dinastie de lideri politici și militari din Gent (Flandra) în secolul al XIV-lea, dintre care cei mai importanți au fost Jacob van Artevelde și fiul său, Philip van Artevelde. Aceștia au condus revoltele populare ale breslelor de țesători împotriva influenței nobilimii franceze, asigurând independența comercială a regiunii în timpul Războiului de Suedia și al Războiului de 100 de Ani; în epoca modernă, numele identifică instituții de învățământ superior și repere geografice belgiene.
• artilerist — Militar care face parte dintr-o unitate de artilerie sau care este specializat în deservirea, ochirea și darea focului cu o piesă de artilerie (tun, obuzier, aruncător). În sens larg, termenul desemnează orice combatant instruit în domeniul balisticii aplicate și al operării armamentului greu de lovire de la distanță.
• artileristic — Care aparține artileriei, privitor la artilerie sau la tehnicile de tragere cu armament greu; specific unităților de tunari. Termenul caracterizează acțiunile, echipamentele, calculele balistice sau strategiile care implică folosirea gurilor de foc de calibru mare pentru lovirea țintelor terestre, maritime sau aeriene.
• aruncuna — Un termen regional rar întâlnit în graiurile vechi românești, desemnând o fâșie îngustă de pânză, o legătură textilă rudimentară sau capătul de material textil care rămânea nefolosit după tăierea unei bucăți mai mari de țesătură la război. În sens figurat, în anumite comunități rurale izolate, cuvântul descria acțiunea simbolică de aruncare sau potrivire a urzelii în timpul pregătirii firelor pentru țesutul tradițional.
• askari — Soldat colonial local din rândurile populației indigene din Africa Orientală, recrutat și antrenat de armatele puterilor europene (în special de Imperiul German, Marea Britanie și Italia) în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Acești luptători erau recunoscuți pentru disciplina lor riguroasă, cunoașterea terenului și rolul crucial jucat în conflictele regionale, inclusiv în timpul Primului Război Mondial.
• Astafiev — Nume de familie de origine rusă, purtat în special de Viktor Astafiev (1924–2001), un renumit scriitor și romancier sovietic și rus, laureat al multor premii de stat. Opera sa literară, marcată de un realism dur și profund uman, reflectă experiențele sale tragice de pe front în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, precum și viața aspră a țăranilor din regiunile siberiene (cum ar fi în romanele 'Blestemați și uciși' sau 'Regele-pește').
• astav — Termen tehnic tradițional, regional sau arhaic utilizat în industria casnică textilă și în meșteșugul țesutului la război; desemnează o bucată de pânză, o fâșie de material țesut de o anumită lungime, o legătură structurală de fire de urzeală sau o porțiune din cadul de lemn al războiului de țesut rural, reprezentând o unitate de măsură ori o componentă empirică în prelucrarea firelor textile.
• Astianax — Nume propriu de origine greacă intrat în cultura universală prin Astianax (sau Scamandrios), fiul legendar al eroului troian Hector și al Andromacăi, ucis cu cruzime de greci (aruncat de pe zidurile Troiei) după căderea cetății pentru a preveni răzbunarea neamului său; în zoologie (scris cu minusculă), reprezintă un gen de pești dulcicoli (Astyanax) din familia Characidae, răspândiți în America Centrală și de Sud.
• astyanax — Personaj legendar din mitologia greacă, fiul prințului troian Hector și al Andromacăi, numit inițial Scamandrios de către tatăl său, dar supranumit Astyanax („stăpânul orașului”) de poporul din Troia. Soarta sa tragică este strâns legată de căderea cetății, fiind aruncat de pe zidurile înalte ale Troiei de către învingătorii greci (adesea atribuit lui Neoptolem sau Odiseu) pentru a preveni o eventuală răzbunare a dinastiei lui Priam, devenind un simbol universal al inocenței distruse de război.
• atebrină — Denumire comercială istorică pentru quinacrină (mepacrină), un medicament sintetic derivat de acridină, utilizat pe scară largă la jumătatea secolului al XX-lea ca antimalaric major și ca antiprotozoaric. Introdus ca alternativă la chinina naturală, a jucat un rol strategic crucial în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru protejarea trupelor aliate în regiunile tropicale, fiind utilizat ulterior și în tratamentul giardiozei sau al unor afecțiuni autoimune, înainte de a fi înlocuit de substanțe cu toxicitate redusă.
• Athena — În mitologia greacă, una dintre cele mai importante divinități olimpice, zeița înțelepciunii, a strategiei militare, a artelor, a meșteșugurilor și a războiului drept. Născută direct din capul lui Zeus, ea este patroana spirituală a orașului Atena și simbolul universal al rațiunii, civilizației, justiției și ordinii democratice clasice. În arta clasică, este reprezentată purtând coif, scut (egida) și lance, fiind însoțită adesea de o bufniță, simbolul cunoașterii profunde.
• atomomanie — Preocupare obsesivă, fixație sau entuziasm exagerat și colectiv pentru energia atomică, tehnologia nucleară sau armamentul atomic. În context istoric, termenul descrie fascinația publică și politică din timpul Epocii Atomice (anii 1950-1960), când se credea că tehnologia nucleară va revoluționa instantaneu toate aspectele vieții cotidiene, de la transport la medicină.
• atridae — Denumire colectivă folosită pentru a-i desemna pe Atrizi, respectiv pe descendenții regelui Atreus din Micene, cei mai cunoscuți fiind frații Agamemnon și Menelaie, conducători de seamă în Războiul Troian. În sens literar și structural, termenul evocă un întreg neam tragic din mitologia greacă, marcat de blesteme ereditare, crime de răzbunare și conflicte dinastice profunde reflectate în marile tragedii antice.
• atrocitate — Faptă de o cruzime extremă, caracter sălbatic sau neomenesc al unei acțiuni; nelegiuire groaznică comisă de obicei în timp de război ori în regimuri tiranice. Reprezintă manifestarea structurală a barbariei umane, materializată prin violențe brutale, abuzuri grave sau distrugeri deliberate de vieți omenești.
• Auschwitz — Numele german al orașului polonez Oświęcim, utilizat universal pentru a desemna cel mai mare complex de lagăre de concentrare și exterminare în masă înființat de regimul nazist în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Ca simbol universal al Holocaustului, termenul reprezintă locul unde peste un milion de persoane, majoritatea evrei, au fost ucise sistematic, fiind astăzi muzeu memorial și patrimoniu mondial UNESCO.
• austro-ungar — Care aparține sau se referă la Austro-Ungaria, fosta monarhie dualistă formată prin uniunea politică dintre Imperiul Austriac și Regatul Ungariei, care a existat între anii 1867 și 1918. Termenul descrie instituțiile administrative, armata, acordurile internaționale, teritoriile vaste și realitățile socio-politice specifice acestui imperiu multinațional central-european din perioada premergătoare Primului Război Mondial.