#conjugare

• aduna — A strânge la un loc obiecte, ființe sau bunuri risipite ori răspândite; a colecta, a acumula. În matematică, verbul semnifică a efectua operația de adunare, combinând două sau mai multe numere sau mărimi într-o sumă totală. Folosit reflexiv ('a se aduna'), descrie acțiunea oamenilor de a se întâlni, a se grupa sau a se concentra într-un anumit loc, precum și procesul psihologic de a-și recăpăta calmul, atenția sau concentrarea mentală.
• aeri — A aerisi, a expune la aer curat, a introduce oxigen atmosferic într-un mediu închis; a deveni ușor, eteric sau împrăștiat ca aerul. Este o formă verbală arhaică și rară, înlocuită structural în limba română modernă de verbul derivat 'a aerisi' sau de neologismul 'a aera'.
• aerisi — A introduce aer curat într-un spațiu închis (încăpere, dulap, vehicul) pentru a înlocui aerul viciat ori mirosurile neplăcute; a expune haine, așternuturi sau obiecte la aer curat și soare pentru împrospătare. Ca verb reflexiv, descrie acțiunea unei persoane de a ieși în aer liber pentru a se recreea sau a respira liber; figurat, înseamnă a simplifica o structură, a lăsa spații libere într-un text sau design.
• agasa — A provoca o stare de iritare, enervare ușoară, plictis sau neliniște unei persoane prin acțiuni repetate, zgomote sâcâitoare ori comportamente nepotrivite; a indispune, a plictisi sau a scoate din răbdări. În sens structural, acțiunea verbului descrie declanșarea unui răspuns neurologic și psihic negativ în urma expunerii la stimuli externi redundanți sau neplăcuți.
• ageri — A face pe cineva mai ager, mai iute sau mai perspicace; a ascuți simțurile, mintea ori atenția cuiva prin exercițiu, educație sau provocări intelectuale. Ca formă reflexivă, înseamnă a deveni mai vigilent, mai iute în mișcări sau mai descurcăreț într-o situație complexă.
• agesc — Variantă rară, arhaică sau regională pentru acțiunea de a îndemna, a grăbi sau a pune în mișcare cu rapiditate o echipă de lucru ori un animal de tracțiune; a agita ori a stimula pentru a mări ritmul de execuție. Se întâlnește în texte istorice locale sau în arii dialectale specifice, fiind legat structural de ideea de dinamism.
• agit — Formă de persoana I singular și persoana a III-a plural a prezentului indicativ sau conjunctiv a verbului 'a agita'. Acțiunea înseamnă a mișca un corp sau un lichid repede și repetat în toate direcțiile, ori, în sens psihologic și social, a provoca neliniște, tulburare, a instiga la revoltă sau a stârni discuții aprinse într-o colectivitate.
• agita — Formă de persoana a III-a singular a prezentului indicativ sau persoana a II-a singular a imperativului pentru verbul 'a agita'. Înțelesul structural implică punerea în mișcare rapidă și repetată a unui obiect ori lichid, iar în plan psihologic sau social, acțiunea de a tulbura liniștea cuiva, a provoca nervozitate, panică sau a instiga masele la revoltă.
• aglomera — A strânge, a aduna sau a se acumula în număr mare ori în cantități mari într-un spațiu limitat, determinând o stare de înghesuială sau densitate excesivă. În sens industrial sau geologic, se referă la acțiunea de a uni fragmente mărunte, particule sau pulberi într-un bloc compact prin presare, sinterizare ori cimentare structurală.
• aglutina — A (se) strânge, a (se) uni sau a (se) aglomera în grupuri compacte ori în cheaguri. În imunologie și hematologie, se referă la procesul biochimic prin care celulele (cum ar fi eritrocitele sau bacteriile) se alipesc sub acțiunea anticorpilor specifici, iar în lingvistică descrie acțiunea de a atașa afixe invariabile la rădăcina unui cuvânt pentru a exprima categorii gramaticale.
• agoniza — A se afla în agonie, a duce lupta supremă și terminală cu moartea, manifestând o stingere progresivă a funcțiilor vitale ale organismului. În sens figurat sau literar, verbul descrie acțiunea de a se prăbuși lent, a pieri, a se stinge sau a lâncezi într-o stare de declin profund, de neputință dureroasă ori de degradare inevitabilă (despre o instituție, o relație sau o epocă istorică).
• agrafa — A prinde, a fixa sau a uni coli de hârtie, țesuturi biologice ori margini ale unei plăgi chirurgicale cu ajutorul unei agrafe sau al unui dispozitiv special de capsare. În sens larg, verbul descrie acțiunea tehnică sau mecanică de securizare temporară ori permanentă a două elemente suprapuse prin intermediul unui element de fixare metalic sau din plastic.
• ajunge — A sosi la o destinație; a atinge un punct spațial sau temporal. A fi suficient, destul sau de ajuns în raport cu o necesitate. A prinde din urmă pe cineva sau ceva; a egala un nivel, o performanță ori un statut. În formă impersonală ('ajunge!'), exprimă un ordin sau o cerere fermă de a înceta o acțiune, o discuție ori un comportament deranjant.
• ajura — A executa o broderie sau un model ornamental tip ajur pe o pânză, pe un obiect de piele, de lemn ori de metal; a perfora sau a decupa simetric un material pentru a-i conferi un aspect dantelat și transparent. În domeniul modei, reprezintă procesul de ornamentare prin care un produs devine parțial translucid prin intermediul unor deschideri decorative structurate.
• ajusta — A potrivi, a modifica sau a prelucra dimensiunile, forma ori poziția unui obiect pentru a se adapta perfect unui anumit scop, spațiu sau corp (cum ar fi o piesă de îmbrăcăminte ori un subansamblu mecanic); prin extensie, a regla un aparat, a corecta o valoare financiară ori a adapta un comportament sau un plan în funcție de noile circumstanțe din mediu.
• ajuta — A sprijini, a asista sau a da o mână de ajutor cuiva care se află într-o dificultate, o cumpănă ori care desfășoară o activitate grea, oferindu-i resurse materiale, fizice, intelectuale sau morale; a contribui în mod activ la realizarea unui scop ori la ameliorarea unei stări negative. În formă reflexivă ('a se ajuta'), exprimă cooperarea reciprocă între mai multe entități sau utilizarea inteligentă a unor instrumente auxiliare pentru a depăși un obstacol existențial ori tehnic.
• ajutora — A sprijini, a asista sau a oferi cu regularitate ori în mod sistematic resurse materiale, financiare sau morale unei persoane ori unei comunități aflate într-o situație precară, de vulnerabilitate sau de criză materială; a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cuiva prin acte de caritate, subsidii sau acțiuni logistice de suport. În formă reflexivă ('a se ajutora'), exprimă procesul dinamic și conștient de colaborare reciprocă între membrii unui grup pentru a depăși împreună obstacolele economice sau sociale.
• ajutori — Formă verbală arhaică sau regională pentru 'a ajuta' ori 'a se ajuta'; a acorda sprijin, asistență, resurse materiale sau suport moral unei persoane aflate într-un moment dificil; în formă reflexivă, a se sprijini reciproc prin eforturi conjugate sau a utiliza un instrument auxiliar pentru a duce la bun sfârșit o sarcină complexă. Acest termen păstrează o sonoritate veche, fiind întâlnit frecvent în textele bisericești, cronici medievale și culegeri de folclor din diverse regiuni ale spațiului lingvistic românesc.
• ajutura — Variantă fonetică veche, arhaică sau regională a verbului 'a ajuta'; acțiunea de a sprijini, asista ori da o mână de ajutor cuiva care se află într-o situație critică, un impas gospodăresc sau o activitate fizică grea, oferindu-i resurse concrete sau suport moral; în formă reflexivă ('a se ajutura'), exprima colaborarea strânsă și întrajutorarea reciprocă dintre membrii aceleiași comunități rurale în timpul muncilor agricole de amploare. Acest termen păstrează o alternanță vocalică arhaică (u în loc de o) specifică anumitor graiuri din regiunile intracarpatice și textelor transilvănene vechi.
• alature — Formă verbală atestată în graiurile regionale sau în uzul arhaic pentru modurile conjunctiv prezent (să alature) ori imperativ, sau o variantă grafică veche a verbului 'a alătura'; acțiunea de a pune un obiect sau o persoană lângă alta, de a asocia, de a alinia ori de a anexa elemente într-un ansamblu structural comun. În limba literară modernă, această formă a fost standardizată sub aspectul radicalului 'alăture' (el/ei să alăture).