#definiție medicală

• absces — (Medicină) Acumulare delimitată de puroi într-un țesut sau organ, formată în urma unui proces inflamator acut, provocat de obicei de o infecție bacteriană locală.
• adenie — Stare patologică rară sau concept clinic vechi caracterizat prin absența congenitală, atrofia severă ori dezvoltarea insuficientă a glandelor sau a ganglionilor limfatici dintr-o anumită regiune a corpului. Acest fenomen structural perturbă funcționarea normală a sistemului endocrin sau imunitar, afectând secreția glandulară sau capacitatea de filtrare limfatică a organismului.
• afuziune — Procedură terapeutică din cadrul balneologiei și medicinei fizice, constând în turnarea sau proiectarea lentă, fără presiune mare, a unui jet continuu de apă (rece, caldă sau alternantă) pe diverse segmente ale corpului uman. Această metodă structurală stimulează circulația sangvină periferică, tonifică sistemul nervos și ameliorează stările febrile sau inflamatorii conform principiilor terapeutice stabilite de Sebastian Kneipp.
• akinezie — Absența totală, pierderea sau incapacitatea patologică de executare a mișcărilor musculare voluntare, în condițiile păstrării forței musculare de bază; este un simptom clinic sever determinat structural de disfuncții neurologice majore la nivelul ganglionilor bazali, al căilor extrapiramidale sau al cortexului motor. Acest fenomen se întâlnește în mod caracteristic în formele avansate ale bolii Parkinson, în sindroamele parkinsoniene, în stările de catatonie ori ca urmare a unor leziuni cerebrale severe, manifestându-se adesea în strânsă asociere cu rigiditatea musculară și bradikinezia.
• alagică — Forma de feminin singular a adjectivului neologic 'alagic'; care se referă la, provine din sau este asociat structural cu sindromul Alagille, o afecțiune genetică sistemică rară caracterizată prin hipoplazia căilor biliare interlobulare, malformații cardiovasculare, anomalii scheletice (vertebre în aripi de fluture) și trăsături faciale distincte. În terminologia clinică, descrie o manifestare patologică, o afectare organică sau o anomalie celulară specifică diagnosticată în cadrul acestui complex sindromic ereditar guvernat de mutații la nivelul genelor JAG1 sau NOTCH2.
• aldolazemie — Prezența enzimei numite aldolază în sângele circulant; în sens clinic, termenul face referire la valoarea numerică sau concentrația acestei enzime în plasma pacientului. Fluctuațiile acestei valori indică gradul de integritate a membranelor celulare din țesutul muscular striat și hepatic.
• antitoxină — Anticorp specific format în organismul unui om sau al unui animal ca reacție imunitară la pătrunderea unei toxine bacteriene, vegetale ori animale, având capacitatea de a neutraliza în mod selectiv efectul toxic al acesteia. În practica medicală, termenul desemnează și preparatul farmaceutic injectabil obținut din serul animalelor imunizate, utilizat ca tratament de urgență în boli infecțioase grave precum difteria, tetanosul sau botulismul.
• antitragus — Proeminență mică, cartilaginoasă, situată la nivelul pavilionului urechii externe (auricula), așezată simetric în partea inferioară a antihelixului și plasată exact în fața tragusului, de care este separată prin intermediul incizurii intertragice. Această structură anatomică fină are rolul decorativ și funcțional de a ajuta la direcționarea undelor sonore către canalul auditiv extern și reprezintă, de asemenea, un punct de reper comun în procedurile de piercing modern.
• antitumoral — Care previne, combate, inhibă sau distruge dezvoltarea și proliferarea tumorilor, în special a celor de natură malignă; medicament, chimioterapic sau agent biologic utilizat în terapia cancerului. Acești compuși acționează prin blocarea diviziunii celulare anormale, inducerea apoptozei în celulele canceroase sau stoparea angiogenezei necesare nutriției formațiunii tumorale.
• aortectazie — Dilatare patologică, anormală și permanentă a calibrului aortei, cauzată de slăbirea structurală a fibrelor elastice din pereții arteriali. Acest fenomen degenerativ este adesea asociat cu hipertensiunea arterială cronică sau cu afecțiuni genetice ale țesutului conjunctiv, necesitând monitorizare imagistică riguroasă pentru a preveni evoluția spre anevrism sau disecție.
• apatitoză — Afecțiune patologică rară caracterizată prin depunerea anormală și acumularea excesivă de cristale de apatită (fosfat de calciu) în țesuturile moi ale organismului, în special la nivelul tendoanelor, articulațiilor sau mușchilor. Această tulburare metabolică structurală provoacă inflamații cronice dureroase și calcificări locale severe, limitând mobilitatea aparatului locomotor.
• Aschoff — Eponim medical dedicat patologului german Ludwig Aschoff, utilizat pentru a descrie structuri anatomice sau modificări histopatologice specifice. În patologie, indică 'nodulii Aschoff' (granuloame inflamatorii specifice miocarditei din reumatismul articular acut) și 'celulele Aschoff' (macrofage multinucleate gigante), iar în anatomie se referă la 'nodulul Aschoff-Tawara' (nodulul atrioventricular al sistemului de conducere cardiac).
• asmatică — Persoană de sex feminin care suferă de astm sau care manifestă simptomele acestei afecțiuni respiratorii cronice; adjectiv care descrie o stare, o manifestare clinică (precum o respirație șuierătoare și dificilă) ori o tuse corelată direct cu astmul bronșic. În context medical modern, termenul trimite la hipersensibilitatea căilor aeriene inflamate, care reacționează prin bronhospasm la diverși factori alergeni ori la efort fizic.
• aspergilom — Formațiune fungică pseudotumorală, sub formă de ghem sau conglomerat, dezvoltată prin colonizarea cu fungi din genul Aspergillus (în special Aspergillus fumigatus) a unei cavități pulmonare preexistente (cum ar fi cele lăsate de tuberculoză, sarcoidoză sau chisturi aeriene). Cunoscut și sub numele de ghem fungic, acesta se dezvoltă fără a invada țesutul pulmonar înconjurător, dar poate provoca hemoptizii severe prin erodarea vaselor de sânge adiacente.
• aspergiloză — Nume generic dat unui grup de infecții sau reacții alergice umane ori animale provocate de mucegaiurile din genul Aspergillus; afecțiune care se transmite prin inhalarea sporilor prezenți în aer, manifestându-se sub diverse forme clinice, de la reacții de hipersensibilitate (cum este aspergiloza bronhopulmonară alergică) până la forme invazive severe și potențial fatale la pacienții imunocompromiși.
• aspermatism — Afecțiune medicală caracterizată prin imposibilitatea totală de a secreta ori de a ejacula spermă în timpul actului sexual, deși senzația de orgasm și erecția pot fi prezente; reprezintă o formă severă de infertilitate masculină cauzată fie de disfuncții neurologice, obstrucții mecanice ale canalelor ejaculatoare, afecțiuni congenitale, fie de factori psihologici profunzi.
• aspermie — Absența totală a lichidului seminal (a spermei) în urma orgasmului; condiție patologică distinctă de azoospermie (unde lichidul există, dar lipsesc spermatozoizii), ce poate fi determinată de o ejaculare retrogradă (în care sperma este direcționată spre vezica urinară), de lipsa congenitală a veziculelor seminale ori de sechele chirurgicale.
• aspirină — Medicament cu acțiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică și antiagregant plachetară, reprezentat din punct de vedere chimic de acidul acetilsalicilic; utilizat pe scară largă la nivel mondial pentru ameliorarea durerilor ușoare și moderate, reducerea febrei, tratarea inflamațiilor și prevenirea afecțiunilor cardiovasculare (cum ar fi infarctul miocardic) prin fluidizarea sângelui.
• astazie — Simptom neurologic sau psihic manifestat prin incapacitatea totală ori dificultatea severă de a menține poziția verticală a corpului (stațiunea în picioare), fără ca pacientul să prezinte o paralizie musculară propriu-zisă; este cauzată de leziuni la nivelul cerebelului, al lobului frontal ori de tulburări de conversie psihogene, apărând adesea în corelație structurală cu abazia (imposibilitatea de a merge), formând sindromul clinic numit astazo-abazie.
• astm — O boală cronică inflamatorie a căilor respiratorii, caracterizată prin hiperreactivitate bronșică, manifestată clinic prin episoade recurente de dispnee (dificultate în respirație), wheezing (respirație șuierătoare), constricție toracică și tuse, care survin în special noaptea sau dimineața devreme. Această afecțiune provoacă o îngustare reversibilă a bronhiilor sub acțiunea diverșilor factori declanșatori, precum alergenii, efortul fizic sau aerul rece.